marți, 31 mai 2016

jemanfiș

voi nu știți că
atunci când eu eram mic și nu aveam 
atât de mult păr pe corp
eram un infinit de adevăr
fără minciună
și trufie.

chiar îmi doream să iubesc o singură ființă
să ne căsătorim
să o ardem chill cu bani mulți
copii
mașină casă
și toate cele trecute în scriptură
ca păcate.

eu când eram mic nu eram
deloc lacom
eram un sfânt
ce cânta
în strană alături de popa cramba
un burtos
tata de coleg de clasă.


eu când eram mic îmi doream să fiu ca oameni
ca unii care 
au reușit de devreme
care au ajuns binele
și l-au propovăduit

și cel mai important e că
atunci când eram mic îmi doream doar o femeie

ei
acum dragă pizdime
v-anunț că nu am reușit
că-n timp ce vă iubeam
iubeam o mie una
de nopți și zile
că am mințit
dragă pizdime
c-atunci când voi credeați că sincer sunt
am fost un mitocan 
și-o față rea ascunsă
în strângerea de mână

am fost un sex enorm purtat prin
alte paturi
când voi credeați că sunt
legat de voi prin mine
n-am fost

pen că urăsc
urăsc să fiți cum sunteți
și pot să jur 
dragă pizdime că
nu îmi pare rău

prostu

am ajuns să cred
că situația asta de lângă mine
se aplică ca formă universală
de raportare la tot
ce-o mai fi fiind și totul
ăsta probabil ceea ce tu
numești realitate ce eu
consider sau simt a fi ceva
bun. iar divaghez
și nu-mi place neam.
situația așadar
să o prezint

stimate doamne
stimați domni
în casă țin un prost
unuia cărui îi gătesc
nu regulat
dar îi gătesc când
îmi gătesc
și prostul sadea
ce tinde să spună
că e noul om
și liberal și toate cele
îmi roade găteala de zici
că e africa-nsăși.
fără vreo vorbă fără
nimic nainte.

dar dac-ar fi să i le spun
eu pot să jur că nu ar fi așa
cum cred că e acum
că lui
acelui prost i s-ar părea că noi avem un legământ
și că poate să jure că
fiecare îmbucătură pe care o ia
e însoțită din partea mea de-un mare bravo
hai bagă-n
 tine că eu m-am săturat.
ei

așa-i în viață
căci viața nu e poezie știi
chiar nu e
adică eu n-o simt deloc ca pe o poezie
o simt ca pe nimic momentan
și e evident
că tu cu superioritatea ta
n-ai reuși să faci vreodată diferența între ce-ți spun eu
între ce încerc să spun și ce gândești tu
despre mine din perspectiva ta.
ei

așa e și să-ți bagi mințile-n cap
pentru vecie de ar putea să fie alfel
nu
noi doi
același mecanism
eu am gătim mereu chiar bine
și tu ai luat mereu fără să-ntrebi
și când m-am ofticat că ai mâncat
ca însuși prostul
te-ai ofticat că îți explic lucruri pline de nimic și labă.
dumnezeule mare
și sfânt
dacă ești
omoară rațiunea
ascultă-mi această rugă minusculă
în comparație cu fricile pe care le am
și pe care le port atârnate de curu-mi pe veci.
omoară rațiunea
și lasă-ne proști
să nu judecăm
să nu ne abatem de la instinct și pasiune
c-atunci sunt sigur că unii cu alții
ne-am fute
și-am spune că e dragoste și legământ
ce papuceasca mă-sii
nu

întrebare retorică să știi
furia nu face bine la ten si cel mai important
lucru care s-a schimbat în mine
e ăsta.

în rest nimic
logica asta cu eu sunt cel mai deștept
și că tu semeni din ce în ce mai mult cu prostu
ăsta care stă în casa mea
e cea mai bună
pentru că chiar așa e
pentru că nihilismul a fost mereu așa
și daca n-a fost așa
pot să jur că pot să inventez orice
orice vreau eu
și mușchii cardinali
ce papuceasca mă-sii


luni, 30 mai 2016

ostropel

nația noastră
pe numele ei
cam anost și tâmpit
omenire
își poartă prin
fire
obiceiul numit
deseori
mâncare sau hrană.


în aste cuvinte-ncadrezi
tot felul de oameni
așa ca și noi
și fără să vrem
făcut-am o slobodă vină.
un fel
de mâncare.

e felul al doilea
al zeilor triști
ce tind să slăbească
dar cad just răpuși
de pofta înaltă.

din noi
noi gătirăm
un vast ostropel
în care tu ceapa
și suflet de miel
în care eu sosul
și-un mare cățel
ce ustură limba
și rostul la fel.




duminică, 29 mai 2016

lorelai

lorelai
e una din singurele 
planete care m-au futut

da
m-a disecat
mi-a rupt mințile
și m-a legat ca pe ultimul cadavru
în uitare
și cinism cât cuprinde.

loralai e una din singurele
planete
care m-au futut.

cu tot retrogradu-mpotriva-i
lorelai m-a scalpat de păcat
m-a răstignit de cearșaf
înnodându-mi privirea
cu frica

lorelai
sărută-mi
cu ochii în patru
trecutul.





sine suicid

avu o perioadă
un timp
sau mai mulți
legați
cap la cap
când chiar
se blazase.
și chiar s-a blazat.

și când
își dădu
el singur
lui seama
de marea greșeală
fu nesuportat
de sine pe se.

și-atunci merse
drept
spre bucă
tărie
deschise
el frigi
de rul
să se ție
și lua
cu întreaga
cea palmă
din lapte
și-un cap își înfinse
în ușă
prin spate
și tot se lovi
în tâmple cu ușa
căci sângele-i jos
și-nghite cenușa.

slujbă.

ce-i chiar amuzant.

ducându-mi menirea
la capăt
din râs și din plâns
eu ți-am dat
în schimb
înșelându-ți sortirea
eu zac
pe pământ netratat.

noian

toți filosofii
mari gânditori
iluștri cei sacri
cu mintea cea brici
ce prind perspective
enorme în lume n-au dat
de răspunsul cel prea căutat

de ce când să mori
vrei patu-ți și perna sub coaste.
ce laș compromis îți lasă ea moartea
să-ți bucuri ținutul
osânda și mintea
în loc să o scuipi
și viața să-ți ieie
din ochi și din tot

mă iartă
pe mine.

hai vino bătrâne
ascunde-ți din fruntea
cea mândră în pernă.

sâmbătă, 28 mai 2016

ola ola e

pe bulevardul
traian cum merg an de an
observ marea junglă
ascunsă de umbră.

acolo e dana
subita prințesă
ce mânca shaorma.

cum mânca shaorma subita
prințesă
nu mâncă shaorma
cam nimeni.

de ce-ți spun de
dana
subita prințesă
ce mâncă shaorma.

e singuru om
ce știe respectul.
și-l știe chiar bine
n-o arde la fofo de
man sau de macho
de mâncă shaormă.

altchimie

ocult mi se
pare cum tu
prin prinsoare că
ai mierea bună
spre mine și lună
ai luat fript în carnea-ți
balansul
misterul
ce sare
piperul.

joi, 26 mai 2016

ieri, moscova

ieri, moscova
ni l-a furat pe tata
și ni l-a dus la fundul sticlei
de răchie

o pagubă imensă, zic
de dragul pur și cald
și trist
al vieții ca
filosofie.

ieri, moscova
ni l-a furat pe tata
și azi pe 20
salariu
căci unde-i locul
cel mai loc când
ești în planetariu.

ieri, moscova
ni l-a furat pe tata
și vorba bună
și sărutările din ceafă
când se gândea că creștem mari
plantând
trei straturi vii cu ceapă.

ieri, moscova
ni l-a furat pe tata
ca pe o curvă pe trotuar
când vin mârlanii
mulți la număr
s-o simtă bleg
în mădular

ieri, moscova
ni l-a furat pe tata
și el furat
doar a murit
n-a stat să-și ceară
dreptul singur
de stâlp al casei însorit

ieri, moscova
ni l-a furat pe tata
pe omul bun cu fața fină
și ne-a adus prin albul roșu
sperietoarea în grădină

ieri, moscova
ni l-a furat pe tata
și l-a-ngropat
până la brîu
în ura noastră
cea imensă
în ura cea
de prin prejur.

sâmbătă, 14 mai 2016

Yvette

avea un cap rotund
și-o galeșă privire
un arc în loc de râs
și-un metru înalțime

melly

au fost perioade
când melly
singura gură ce prefera
s-o mint dar s-o sărut pe bune
credea
că voi fi bine.

nu
n-o privea pe cine
și ce făceam
cu ele
ci doar s-o pup cum trebe
să simtă
în albastru-i
uitarea mea și a dânsei.

melly
e dusă-n lume
azi sânu-i sărutat
de cel ce sper
chiar sincer
că îi va fi bărbat.




fiului nenăscut

fiule
nu ți-am vorbit demult.

eu n-am să te mai nasc
nu știu de ce
dar toată frica asta
că ai putea să mă omori
mă chinuie
enorm.




clara

uneori sunt
la ani lumină
de orice înseamnă
amintire.

uneori scriu
cu atâta patos
că după ce mă trezesc
și mă controlez de toate cele
habar nu am dacă aici
în mine mai sunt eu.

sau
dacă aici
în mine ai fost tu.

nu-s forme de regret
ce-ți scriu acum
dar uneori simt că tot
ce-am scris
mai mult sau mai puțin realist
vine din cel pe care
tu chiar
l-ai iubit.

mi-a fost frică de tine
mi-a fost o frică de tine
că în tot timpul ăsta n-am putut
să articulez două
futute de cuvinte
și-am fugit ca ultimul câine
prin alcool și nopți pierdute.

tot ce-am reușit să vomit
în fața ta prin astea două buze
toată oboseala asta pe care ți-am
urcat-o-n cârcă
n-a reușit nicio clipă
să spună
ce era.

și era
clara.

ai să zâmbești din nou
ai să închizi repede
cuvintele și ai să spui
în orice moment de acum
că a trecut
și că de multe ori pe lume
plouă fără afectare
că nori-s nori
și duși sunt ei
de vânt dar mai ales de soare.

și poate chiar așa
o fi.
eu nu mai știu
eu nu mai știu și
n-am știut vreodată
doar doar
m-am amăgit

vineri, 13 mai 2016

sine suicid

mamă
nici măcar nu știu
cine
m-a învățat
pe mine mă
să fumez.

să fi fost tata
cu cele doua palme
ale lui
când zguduidu-s-au
toți anii cinci
ca nu măr
ce erau.

ori tu
cu frica ta de
dumnezeu.

azi
îl înghit pe tot
pe fum

marți, 3 mai 2016

sine suicid

toată ploaia asta
l-a făcut să fie atent
la dungile din palmă.

la ridurile de pe frunte
la proaspătul coș
plin de puroiul minții
ce și-l purta țantoș
sub fes
căciulă
sau milioane de cârlionți
implacabili.

toată ploaia asta
care cade și spală
mașini pietoni
și vorbe de duh
îl făcu să se gândească
din nou la ce nu avea voie
să se
gândească.

îl făcu să
ia în calcul
faptul că și bătrânețea
și așteptarea
și suspinul
sunt forme vechi și neosândite
de suicid.

și că oamenii sunt părtași
unul lângă celălalt
la marele joc.

apoi se gândi că dacă tot
a înviat cine-a-nviat
și ne-a salvat
și viață veșnică a dat
de ce așa.

de ce chipurile ne-a iertat doar
așa pe jumătate
de ce aliura asta de amanți
gen
că m-ai supărat
eu te-am iertat
da-ți bag doar capul.

blasfemie
și la gară.
trenul internațional
cu o întârziere de circa
două vieți și ceva îl aștepta.

sub podul grant
acolo unde
ecoul plin de muie
al băieților din galerie
zbârnâie-n șine și-n chemări
se întâmplase.

bucăți din el
plutesc.
încă.

sine suicid

matei
e băiatul care a 
mamelit statuia din curtea 
regală.

la cinci ani și doișpe kile
matei a prins-o de sfârcuri
și i-a îndesat doua dejte la
păsă
încât statuia
așa împietrită cum era
a roșit
și-a implorat la însuși 
falusul 
celui ce i-a fost odată prinț
s-o ierte 
căci tare i-a plăcut.

el întins pe iarbă
cu mintea golănind prin berea
seacă 
s-a râs.

apoi meticulos
și-a concluzionat pe gât
tot pumnul de planete
ce lung l-au dus prin univers
prin frig
și prin deșert.

nu, micul nimic prinț
nu există la cei 
ce-și prind de capăt singuri.

sine suicid

stâlcit
era ultimul cuvânt
cu care el se trezi în dimineața 
aceea.

s-a încălțat cu verdele
împrumutat
s-a reciclat preț de 
câteva miimi
de secundă în tâmpa
oglindă și a plecat.

s-a murdărit cu tot noroiul
și l-a îmbâcsit în suflet
și-a privit pentru ultima dată
autobuzul 301.

habar nu avea unde ducea
autobuzul acela
și nici nu îl interesa.

cu un salt de balerin
așa cum văzuse cu o seară
în urmă la una din reclamele
pentru geluri de uns
când te dor toate cele
pluti spre ceea ce se consideră
de către mulți
impact violent prin izbire 
de masă mobilă
urmată fatal
de contact
dur
cu solul.

o baltă
de sine.