marți, 15 septembrie 2015

joc 32

hai să jucăm un joc


eu-am să te mușc ușor de pleoapă
și tu să-mi spui că vrei
să mușc din ce în ce mai tare
eu am să mușc
dar am să și înghit
și uite-așa obraz
cu pulpă
și buza friptă
tălpile
și pieptul vor fi de drept
mâncate.
voi fi un canibal
voi fi fiind departe
tu tine-n gânduri
cu tine doar
de-adâncul meu știută.

reflex(i)e

adesea m-am întrebat
(între cei doi ochi ai mei)
dacă iubirea are picioare scurte
sau de câte 
(Doamne iartă-mă)
ori ar merge ea la apă 
de s-ar crăpa în patru
ca buturuga mică.
pen' că
gândesc 
(și nu mereu sau des, ci chiar răruț)
că-i greu să tot transpiri săruturi
sau sfâșieri de carne.
cât
(Doamne iartă-mă)
s-o ducă și pe ea Pământul
cât s-o mai țină 
sufletele-n priză
cât s-o mai suportăm
să ne distrugă-n pripă.

dar nu-mi răspund.
mă cert așa
în creieri și crâșneli
și-apoi
m-arunc din nou în paturi
s-o simt ca-n mii de veacuri.

elogiemie

oamenii-mi plâng
că am din ce în ce mai multe riduri
că-s ochii duși
lipiți de ceafă
că burta-mi bate peste barbă
că păr nu am
(deși-i destul)
că scuip amar
când merg pe drum
că sunt mai rău
că dorm mai mult
că nu mai vreau să mă sărut
că-n general sunt tot schimbat
că sunt un fraier obsedat
de bătrânețe 
și de moarte.

așa o fi.
poate chiar e