marți, 3 mai 2016

sine suicid

toată ploaia asta
l-a făcut să fie atent
la dungile din palmă.

la ridurile de pe frunte
la proaspătul coș
plin de puroiul minții
ce și-l purta țantoș
sub fes
căciulă
sau milioane de cârlionți
implacabili.

toată ploaia asta
care cade și spală
mașini pietoni
și vorbe de duh
îl făcu să se gândească
din nou la ce nu avea voie
să se
gândească.

îl făcu să
ia în calcul
faptul că și bătrânețea
și așteptarea
și suspinul
sunt forme vechi și neosândite
de suicid.

și că oamenii sunt părtași
unul lângă celălalt
la marele joc.

apoi se gândi că dacă tot
a înviat cine-a-nviat
și ne-a salvat
și viață veșnică a dat
de ce așa.

de ce chipurile ne-a iertat doar
așa pe jumătate
de ce aliura asta de amanți
gen
că m-ai supărat
eu te-am iertat
da-ți bag doar capul.

blasfemie
și la gară.
trenul internațional
cu o întârziere de circa
două vieți și ceva îl aștepta.

sub podul grant
acolo unde
ecoul plin de muie
al băieților din galerie
zbârnâie-n șine și-n chemări
se întâmplase.

bucăți din el
plutesc.
încă.

sine suicid

matei
e băiatul care a 
mamelit statuia din curtea 
regală.

la cinci ani și doișpe kile
matei a prins-o de sfârcuri
și i-a îndesat doua dejte la
păsă
încât statuia
așa împietrită cum era
a roșit
și-a implorat la însuși 
falusul 
celui ce i-a fost odată prinț
s-o ierte 
căci tare i-a plăcut.

el întins pe iarbă
cu mintea golănind prin berea
seacă 
s-a râs.

apoi meticulos
și-a concluzionat pe gât
tot pumnul de planete
ce lung l-au dus prin univers
prin frig
și prin deșert.

nu, micul nimic prinț
nu există la cei 
ce-și prind de capăt singuri.

sine suicid

stâlcit
era ultimul cuvânt
cu care el se trezi în dimineața 
aceea.

s-a încălțat cu verdele
împrumutat
s-a reciclat preț de 
câteva miimi
de secundă în tâmpa
oglindă și a plecat.

s-a murdărit cu tot noroiul
și l-a îmbâcsit în suflet
și-a privit pentru ultima dată
autobuzul 301.

habar nu avea unde ducea
autobuzul acela
și nici nu îl interesa.

cu un salt de balerin
așa cum văzuse cu o seară
în urmă la una din reclamele
pentru geluri de uns
când te dor toate cele
pluti spre ceea ce se consideră
de către mulți
impact violent prin izbire 
de masă mobilă
urmată fatal
de contact
dur
cu solul.

o baltă
de sine.