e băiatul care a
mamelit statuia din curtea
regală.
la cinci ani și doișpe kile
matei a prins-o de sfârcuri
și i-a îndesat doua dejte la
păsă
încât statuia
așa împietrită cum era
a roșit
și-a implorat la însuși
falusul
celui ce i-a fost odată prinț
s-o ierte
căci tare i-a plăcut.
el întins pe iarbă
cu mintea golănind prin berea
seacă
s-a râs.
apoi meticulos
și-a concluzionat pe gât
tot pumnul de planete
ce lung l-au dus prin univers
prin frig
și prin deșert.
nu, micul nimic prinț
nu există la cei
ce-și prind de capăt singuri.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu