duminică, 10 iulie 2016

sine suicid

lumea e împărțită
în multe părți
asta e o constantă
pe care-a constatat-o
pentru prima dată
când a fost la
constanța
femeia ce-i îngrijea
bunicul.

constanța
avea sufletul ca un
munte
un munte plin de nevoie
și stânci ascuțite
de aceea probabil se tăia în
palme de fiecare dată când
se prindea de gâtu-i


deci lumea e-mpărțită în
multe părți, constanță

nu știu, copile
privește-te pe tine
întreabă-te de poți
să-nduri nefericirea
și vag constanta asta

n-a înțeles constanta
ce-o enunța constanța
femeia ce-i îngrija bunicul

dar a-nțeles să-și cate timpul
când s-o ireguleze.
și-așa când plictiseala
eternă s-a adunat pe lume
în seara cu finală
când lumea-i împărțită în
vechi constante triste
când ochi-s ațintiți pe-aici și-acum
frenetic

el s-a incendiat.

prințul cu sufletul cât un regat de gheață

îngheață zi de zi
sub propriul sloi
de patimi și-
amăgiri