sine suicid

a pregătit masa în
camera cea nouă la
plasma cea nouă. a
scanat e rând fiecare
fel de grăsime, fiecare
fel de salată, de urare de
bine. nu mai mâncase nimic
de foarte multă vreme. părea
ceva schimbat în felul lui de a
se ține de scaun, dar nimeni nu
ar fi zis că e o amețeală. el nu
amețește. el mănâncă bine.
toată lumea știe asta că el
mănâncă bine ce rost ar fi avut acum
ca el să nu mănânce de atâta vreme

doamne
câtă mâncare.
s-a gândit dac-o mai fi
vegană. sau nu vegană
măcar din aia de se abține
de la chestii nasoale.
mai e oare.
nu are importanță. n-a
mai mâncat de mult
așa că s-a-mbuibat
în circa 24 de secunde
a scufundat întreaga masă
în stearbădu-i stomac
de a făcut un șoc.
și a crăpat. plin ochi

clara

dincolo de poleiul ăsta
și de genunchiul care-mi
sare frecvent de la o idee la
altă m-am schimbat destul de
mult. sunt unul din cei mai
responsabili oameni pe care-i
știu. e drept nu știu așa mulți
dar sunt cel mai responsabil.
sunt responsabil cu grijile și cu filo
sofiile mărunte. sunt responsabil cu
lipsa morții și cred că aș putea să o
duc o lungă perioadă așa. sunt mai
fălcos, dar asta pentru că îmi plac
mult dulciurile când mă gândesc la tine.
bine, eu nu mă gândesc la tine
doar mănânc dulciuri, dar e drept
că metaforele și jocurile astea de
cuvinte te-au atras întotdeauna. nu?
de fapt nici nu mănânc dulciuri
ci doar mă gândesc la tine și
la ce ai vrut să-mi spui când nu
mi-ai spus nimic. de fapt eu nici
nu mă gândesc, nici nu mănânc
și nici măcar nu sunt mai fălcos.
și dacă sunt e pentru că așa a fost să fie.

festin

avem o masă-ntinsă pe pâine
cu o furculiță de-adevăr și-un rest
slinos de ce-am avut când am
avut. și ne-nfruptăm, ce festin,
ce delfin, ce elf spânzurat de barba
moșului. ce-am avut și ne-am pierdut
că n-am pierdut de n-ai avut că-i
foarte sănătos. se iau trei linguri de
din-astea și se strigă piua și la vară
la gară. la minus cinșpe linii de metanol
alcool. te-omor și te mânc la fiecare cină
când știu ce știu.