duminică, 15 octombrie 2017

măritiș

la voi când plouă de ce plouă?
ha! la noi nu plouă niciodată!


la noi se plânge cu găleata și
după aia ne gândim cum să
proclamăm evoluția ca princi
pală teorie valabilă și permanentă 
ca frezele doamnelor soacre
în căutarea viitorilor contributori
la nunțile fiiiiicelor. sănătate să aibă și
domnu să le aibă-n paza endorfinelor.
că și mamele astea, fi-le-ar tărâna ușoară,
doar n-au mâncat grătare de dragul
filosofiei și n-au dansat perinița
și dansul pinguinilor spre 
catharsisul soților alcoolici.

nu, au investit ca copii lor
cei neafectați de nicio cacofonie
să se bucure de jumătate de 
apartament și de ratele inflației
de sentimente.

hihi, silly me

chirila with a british pronuntiation,
it's been a great pleasure talking to you, but i must go now.
mi s-a părut drăguț și antropologic interesant să mă uit
ce ne spuneam în altă viață. se pare că ne adeverim
în prezent tot ce a fost în trecut și tot ce va să
vie cu ajutorul sfintei parascheva.
te-aș pupa ca pe moaște cu o credință plină
că ești singurul miracol valabil
pentru credințele mele ofticoase.
câtă intuiție poți să ai când întinzi rufe
și te destinzi de felul tău principal
de a fi. în rest, tot ce ni s-a întâmplat
a fost un desert cu multă frișcă expirată.

miercuri, 11 octombrie 2017

sine suicid

le-a găsit nod în papură tuturor lucrurilor
pierdute prin poalele cucoanelor pe care
le întâlnea cu aceeași năzuință în nopțile
în care mândra-i visa urât. apoi a găsit acul
din carul cu fân al vecinilor, bârna din
ochiul stâng și paiul din urechea regelui Hamlet.
cu cunoștințele împăcate a dat drumul la gaz
a închis etanș fiecare colțișor ros de șoarecele
devenit peste noapte șobolanul minții sale
și și-a dormit somnul de veci purtat în pași
de dans de E-ON. factură ușoară

arkașa

ieri am cunoscut pentru prima dată un artist.
un artist adevărat care vorbea în lumea lui pentru
el și pentru năzuințele sale. și-nafară de asta
avea o disponibilitate fantastică înspre
rasa asta umana. doamne, cât mi-e de dor
uneori și cât aș țipa cu toată ființa
să te întorci și să nu ne spunem nimic vreo 3-4 ore.
arkașa cânta la acordeon. mi-aș lua un acordeon cu ultimii
mei bani, un acordeon să încep să cânt
lăutărească și să-mi plâng de milă.
ieri am cunoscut un artist adevărat și astăzi
mă doare sufletul sau ce cred eu că e sufletul
de dragul și de dorul tău.

duminică, 8 octombrie 2017

dincolo de perne

mă lăfăi în pernele astea și constat cu
stupefacție că lumea mă consideră un
echilibrat iremediabil. aș vrea să văd cum
te descurci tu cu asemenea considerații 
despre mine. e de râsul curcilor și de plânsul
mamelor care așteaptă cu sufletul la gură un
telefon din partea copiilor plecați la facultate.
bineînțeles, iubire, totul e facultativ.
și viața poa să meargă înainte în orice 
moment pentru că vorba aia
trebuie. sper că nu ți-e dor de nimic și 
sper ca această propoziție să fie adevărul 
adevărat și ca supa pe care ai mâncat-o ieri să-ți 
bucure orice cugetare despre tot ce-a fost.
în rest, aș vrea să asculți ivo dimchev și să
nu simți nimic. te-am pupat.