joi, 14 iulie 2016

sine suicid

el s-a
gândit mereu
că oscilează între
cel mai bun om de pe pământ
și cel mai negru-n
cerul gurii.

practic el n-a știut
nicicând cum ar trebui să
fie dacă ar fi să fie
practic
sau pur teoretic e că
el ori și-a propus să fie într-un
fel ori și-a propus să
fie în altul și ori de câte ori
reacționa cum nu-și
propunea simțea un
iz de istorie, părinți
și gânduri insuflate

deci practic și
avid teoretic el s-a
gândit puțin la toate
lucrurile astea înainte să le
pună punct.

sau aer dacă
e să vă luați după
mine. stătea cu seringa-n mână
plină de respirația
patului și se gândea
la toate amănuntele
dar nu
pe măsură ce-și gâdila
aerul în vene pe atât
diferența dintre practic și
teoretic dintre istorie
și destin dintre bun și
negru-n cerul gurii
nu mai exista.
și hop.

miercuri, 13 iulie 2016

perspective

e culmea cum aceeași privire
spre gâtul femeilor
din spate spre tot 
orizontul lor
îți lasă câte 
un gust de 
fiecare dată altul

cum ar fi

privindu-le din spate
privindu-le tot gâtul lung
în unele simți revolta
și dreptatea
și zâmbetul pe ceașcă
și pupul de pe tâmple


pe altele de le privești
le simți călcâiul tare al bărbatului
din casa de chirpici din
noaptea nunții

duminică, 10 iulie 2016

sine suicid

lumea e împărțită
în multe părți
asta e o constantă
pe care-a constatat-o
pentru prima dată
când a fost la
constanța
femeia ce-i îngrijea
bunicul.

constanța
avea sufletul ca un
munte
un munte plin de nevoie
și stânci ascuțite
de aceea probabil se tăia în
palme de fiecare dată când
se prindea de gâtu-i


deci lumea e-mpărțită în
multe părți, constanță

nu știu, copile
privește-te pe tine
întreabă-te de poți
să-nduri nefericirea
și vag constanta asta

n-a înțeles constanta
ce-o enunța constanța
femeia ce-i îngrija bunicul

dar a-nțeles să-și cate timpul
când s-o ireguleze.
și-așa când plictiseala
eternă s-a adunat pe lume
în seara cu finală
când lumea-i împărțită în
vechi constante triste
când ochi-s ațintiți pe-aici și-acum
frenetic

el s-a incendiat.

prințul cu sufletul cât un regat de gheață

îngheață zi de zi
sub propriul sloi
de patimi și-
amăgiri