stupefacție că lumea mă consideră un
echilibrat iremediabil. aș vrea să văd cum
te descurci tu cu asemenea considerații
despre mine. e de râsul curcilor și de plânsul
mamelor care așteaptă cu sufletul la gură un
telefon din partea copiilor plecați la facultate.
bineînțeles, iubire, totul e facultativ.
și viața poa să meargă înainte în orice
moment pentru că vorba aia
trebuie. sper că nu ți-e dor de nimic și
sper ca această propoziție să fie adevărul
adevărat și ca supa pe care ai mâncat-o ieri să-ți
bucure orice cugetare despre tot ce-a fost.
în rest, aș vrea să asculți ivo dimchev și să
nu simți nimic. te-am pupat.