marți, 9 mai 2017

rânced

sunt la capătul finalurilor
de propoziție. mă leg cu semne de
punctuație la ochi și strig
cât pot de tare la ultima fărâmă de
umanitate. care-o mai fi
care s-o mai afla
care ar mai exista.

clara

am auzit cum că între noi
s-ar construi un pod.
ce pod o mai fi și asta să 
susțină atâta indolență erotică
nu-mi pot imagina dar cert
e că va modifica puțin filosofia
abstinenței verbale
observi
îmi adaptez stilul direct proporțional
cu experiența de viața 
și toate alea. m-am dezvoltat personal
în lipsă și n-am apucat să-ți spun nici măcar
noapte bună. tot ce trebuie să faci este să 
nu te îngrijorezi pentru că neam de neamul 
păpădiilor n-a cunoscut vreun rid de dragul pufilor
pierduți. metaforă. în fond
nu am nimic să-ți spun. scriu doar ca să mă aud vorbind
pentru că oricâtă nesiguranță adun îmi place de mine
din ce în ce mai mult. de tine nu. îmi place de mine
pentru că știu ce voi deveni. îmi place de mine pentru că 
nu-mi plac multe lucruri și în general pentru că sunt 
circumspect la orice. la absolut orice. în valori absolute
cred că-i spune nihilism, dar asta știai deja, ființă perversă.