vineri, 6 noiembrie 2015

sunt

observ
citindu-mi dungile din palme
că n-am să fiu nicicând intelectual.
știu doar vreo sută douăștrei de-alăturări
de litere și spații
și doar atât.
știu să adun
să scald
și să înmulțesc emoții
dar de-mpărțit
m-am poticnit mereu.
sunt prințul mamelor ce se visează doamne
sunt tot ce sunt și sunt chiar foarte rău
sunt un urât urât de propriile-i spume.
sunt ce-i mai rău lăsat de Dumnezeu.
sunt doar așa
invidios și hâtru
că nu iubesc ca alții cum ei iubesc de zor



sunt cel mai slab poet
dar gras peste măsură
cu rimă veche seacă
ce sun-a-secătură

plec

pereților ce-mi strâng ființa
le spun  că m-am predat
sunt liberi să-mi corupă mintea
și să-mbrace-n alb
să mă întindă-n pod la soare
în fum și în rugină
și-apoi să fiu de tot uitat
de vânt și de lumină.