vineri, 23 decembrie 2016

sine suicid

a pregătit masa în
camera cea nouă la
plasma cea nouă. a
scanat e rând fiecare
fel de grăsime, fiecare
fel de salată, de urare de
bine. nu mai mâncase nimic
de foarte multă vreme. părea
ceva schimbat în felul lui de a
se ține de scaun, dar nimeni nu
ar fi zis că e o amețeală. el nu
amețește. el mănâncă bine.
toată lumea știe asta că el
mănâncă bine ce rost ar fi avut acum
ca el să nu mănânce de atâta vreme

doamne
câtă mâncare.
s-a gândit dac-o mai fi
vegană. sau nu vegană
măcar din aia de se abține
de la chestii nasoale.
mai e oare.
nu are importanță. n-a
mai mâncat de mult
așa că s-a-mbuibat
în circa 24 de secunde
a scufundat întreaga masă
în stearbădu-i stomac
de a făcut un șoc.
și a crăpat. plin ochi

clara

dincolo de poleiul ăsta
și de genunchiul care-mi
sare frecvent de la o idee la
altă m-am schimbat destul de
mult. sunt unul din cei mai
responsabili oameni pe care-i
știu. e drept nu știu așa mulți
dar sunt cel mai responsabil.
sunt responsabil cu grijile și cu filo
sofiile mărunte. sunt responsabil cu
lipsa morții și cred că aș putea să o
duc o lungă perioadă așa. sunt mai
fălcos, dar asta pentru că îmi plac
mult dulciurile când mă gândesc la tine.
bine, eu nu mă gândesc la tine
doar mănânc dulciuri, dar e drept
că metaforele și jocurile astea de
cuvinte te-au atras întotdeauna. nu?
de fapt nici nu mănânc dulciuri
ci doar mă gândesc la tine și
la ce ai vrut să-mi spui când nu
mi-ai spus nimic. de fapt eu nici
nu mă gândesc, nici nu mănânc
și nici măcar nu sunt mai fălcos.
și dacă sunt e pentru că așa a fost să fie.

festin

avem o masă-ntinsă pe pâine
cu o furculiță de-adevăr și-un rest
slinos de ce-am avut când am
avut. și ne-nfruptăm, ce festin,
ce delfin, ce elf spânzurat de barba
moșului. ce-am avut și ne-am pierdut
că n-am pierdut de n-ai avut că-i
foarte sănătos. se iau trei linguri de
din-astea și se strigă piua și la vară
la gară. la minus cinșpe linii de metanol
alcool. te-omor și te mânc la fiecare cină
când știu ce știu.

luni, 12 decembrie 2016

burnei

șurub apocalipsa 
s-a chemat șurub
tăcerea frica spaima
se cheamă prezent și pe 
prezent îl cheamă îl cheamă
deseori trecutul. amin 

clara

îmi imaginez camera
în care te-ai mutat.
trebuie să fie ceva frumos
cu o vedere senină, spre
luna cea plină. sau jumătate
când e să fie de un sfert.
apropo tu folosești drive
google drive-ul acolo îmi duc
viața de o vreme și cred că dacă
ar fi să mă cauți din nou m-ai găsi
undeva între documentele fără titlu
și dosarul ăla de care nu vrei să te
ocupi pentru că de fieare dată te apucă
oroarea că e mult prea dezordonat
apropo tu folosești google drive
folosețti gdoc creezi sau încarci
documente că eu încarc dosare
și cumpăr memorie și vând litere însirate
pe bani lumină și dureri de splină
cumpăr arme de foc și știri
contrafăcute apropo tu
ai google drive

omul bun

omul bun are mai
puțin de 2.505 are
ceva între coaste
un ghiont permanent
un inc ce leagă cele
două urechi nasul și limba
de cuvinte apăsate și
dătătoare de izbăvire.
omul bun e un paradox
e mijlocul viermilor
celor verzi și lianele firelor
de părere de bine. omul bun
trăiește înapoi menirii sale