joi, 12 septembrie 2013

SRM

Fiecare mamă a fiecărui om,
(căci toţi oamenii au mame
şi toate mamele-atom)
când toamna le vine în sunet de câini,
bulion lăcrimează din dalbele mâini.
Şi-atunci noi strigăm ca oameni cu mame:
"roşia stoarsă dă aur şi drame! "  

luni, 26 august 2013

Punct.Uaţie

M-ai sictirit cu punct şi virgulă;
cu semnu-ntrebării ? şi trei puncte...
m-ai sictirit de am căzut în boală
şi m-am gândit pe mine mă:
"cam ce femeie tre' să fii
să dai cu tine-n mine în neştire?!
fără ştire?!"

marți, 13 august 2013

A=B

                                                         















râul rău ce şade-n râu
gata e să cadă-n drum...
şi când răul râu din rău
şade fix pe nasul tău...
ce mai e un bine-n plus ?

vineri, 10 mai 2013

Război

într-un război oamenii nu mai gândesc  nimic din ce-au gândit până-n război...
dar după el ...gândeşte oare cineva ?  

luni, 1 aprilie 2013

De-ar fi să am...tot ... n-aş avea nimic..

Nu am prieteni şi jur că nici duşmani.
Nu am nimic, iar de-ntrebaţi de bani,
să ştiţi că îmi lipsesc cu desăvârşire toţi..
Dar de-aş avea , vreodată, o parte, hai să zic,
i-aş cheltui pe toţi şi nu mi-aş lua nimic
i-aş cheltui să am prieteni şi mai apoi duşmani
când fi-v-a să n-am haine şi-n pungă gologani.
şi uite-aşa din omul care n-avea nimic,
voi deveni duşmanul cu faima de pitic 
că a avut "vreodată" o parte, hai să zic.

duminică, 24 martie 2013

De-aş fi papuc

De-aş fi papuc, aş fi un şlap.
..un şlap ar fi de-ajuns..
şi-n marea ta, creată-n micul tău buric,
aş cam pluti vreo oră, un metru şi un pic.
şi-apoi eu, cel mai şic şi-onest papuc,
aş defila doar prin nisipul fin de nuc.
şi în nisipul ars uşor, eu să cobor, să mă cobor..
şi să mă-ngrop în asfinţit şi-n răsărit şi-n asfinţit..

De-aş fi gândac


de-aş fi gândac şi tu papuc
aş vrea să mor strivit chircit lipit de tine,
şi să mă porţi aşa pe un' te duci.
şi să nu ştii că porţi un mort 
strivit chircit şi cam lipit de tine
şi să mă ierţi aşa pe un' te duci.
şi de te rupi sau de te strici
şi vor nebunii să te-arunce,
să fiu strivit chircit lipit de tine..

luni, 4 martie 2013

Făt !

...şi am ajuns şi ziua asta.
A fost odată, ce clişeu, Făt Frumos cam teleleu
şi-a lăsat din el să cadă Feţi Frumoşi la fete nadă.
Unii proşti, alţii urâţi, cu cravată sau desculţi,
Feţii sunt azi programaţi nişte simpli figuranţi
...doar că puţin dereglaţi.
Chiar aşa-i şi Fătu' nostru, mai aproape e de mostru,
de un zmeu sau de balaur, e mai bou decât un taur,
Dar el pentru ea e Făt, cel mai simplu prost desfăt.
'Geaba scriu ei filosofii, unele-s doar cu... cartofii,
şi dau vina pe iubire pentru greaua păgubire...
ce-animal e şi femeia când dresorul şi-l găseşte,
stă pe labe, pătimeşte, iartă tot căci îl iubeşte.
Dar mă-ntreb..oameni suntem ?! toţi ?!
şi-acest Făt? şi-această ea folosită drept perdea
pentru tot defectul lui ? chiar sunteţi ai nimănui ?
chiar n-aveţi orgoliu-n voi ? chiar sunteţi slugi pentru boi ?
ştiu...doar critic şi n-am dreptul ... dar gândiţi-vă puţin...
cum pot unii să iubească şi să fie totul bine, cu respect...
...cum nu-i la tine...


marți, 12 februarie 2013

Marţi

Pe pat la noi acu-s seminţe
de floare sau de soare înecate-adânc în ceai
şi de fiecare dată când mă aşez
sau mă întind o vreme ca pata pe tablou
mi-aduc aminte de miezul tău
şi de buzele-ţi sărate
ce mare-mi eşti şi cât nisip e-n mine
ce ţărmuri mă frământă
şi cât mi-e dor de tine
şi cât de mic mi-e patu'
şi cât de-ngust în mers
sunt doar seminţe-njuru-mi
ce zbat acelaşi vers.


vineri, 8 februarie 2013

am visat lumea. am visat o pâine.
şi din ea, armate mici de firmituri gigante
cântând un marş de adormit maturii,
de adormit păduri, flori şi vise.
am visat o pâine.neagră-n asfinţit.
am visat..
am vis
am
.

luni, 4 februarie 2013

imag


Când n-ai control şi blablablauri se lipesc ca pietrele de glezne
si nu e zbor şi nici un mers alene
tu n-ai decât să stai.
să stai şi să te uluieşti de stat şi nu de ce sau cum şi pentru cine.nu.
şi-n tot acest haos de stat şi de-notat prin tine
să muşti uşor, încet şi răbdator din blablablauri ca soarele din gheaţă
sau să muşti uşor din tine ca timpul dintr-o viaţă.
şi de-ai să scapi, vreodată, dintr-odată, să zbori, să fugi
cât ai putea si cât nu ai putea cu ochii. Atât.

joi, 31 ianuarie 2013

Pol


La început era pământ. Pământ cât vezi cu ochii.
şi nu ştiu cum, prin ce mister sau zămislire supraomenească,
acest pământ  cu propria-i bucurie ignorată - copaci, furnici
şi vietăţi răsunatoare - a amuţit căzând sub infinitul alb.
A îngheţat pământul şi toţi pămânţii nu-l mai recunosc,
e alb, tăcut şi parcă mult prea vesel...e mort ?
sau de e viu...de ce a îngheţat ? de dor ?  de nor ?
Aşa a fost cu primul Pol. De dragul Sudului a îngheţat de fericire în Nordul său.
Şi-aşa a început... de eşti sau de erai bucată de pământ
sau om întreg sau chiar pe jumătate,
şi-aveai în tine inimă şi vise şi de toate...
te îngheţa şi încă te îngheaţă iubirea. Atât.