joi, 23 iunie 2016

nu-i aici

de când am ascultat sidiul cu florian
pițiș
viața mea s-a schimbat radical
mi-am propus 
să fiu alt om
să trăiesc idealurile
ce mi se aștern sub unghii
mi-am propus să iubesc liber
să am pieptul dezvelit
să-mi asum 
părul ăsta frumos
pe care mi l-a lăsat dumneazeu
prin părinții mei minunați
mi-am propus să dau 
naștere la noi
și noi
din noi
sentimente.

de când cu pitiș ăsta 
în mașina aia murdară
viața mea s-a schimbat eradicat
pentru că mi-am dat seama
că sfârșitul nu-i aici
că multe lucruri nu-s aici
dar tu trebuie să te automotivezi
și să fii liber
și cu mintea deschisă
chiar dacă craniul tău e deschis
doar de nas
ceva gura
și două urechi
pline de lumânările iadului.

de când cu sidiul lui
flori
viața mea s-a schimbat radical
suport altfel căldura
gândurile suicidale 
s-au diminuta considerabil
și-am început să fumez regulat 3-4
țigarete pe zi
ca pe timpul lui carol al doilea
ce-l ce-o avea mereu sculată
pentru că nu
ascultase sidiul lui pitiș.

cu toate astea
pe care le scriu cu buricele degetelor
viața mea s-a schimbat radical

sine suicid

dincolo
de timpul petrecut la masă
de berea și de rimelul bocit
în urmă cu ani 
sus la izvor
dar rămas
pe umărul drept
ca o poezie proastă
scrisă de contemporani
discuția fuse
ceva extrem de credibil
în care rolurile s-au dus
la perfecție.

până și natura
a pus punctul pe L
s-a pișat puțin pe noi
ne-a udat pentru
că așa
meritam
după care ca o flegmă-n vânt
ne-a lăsat să mergem
fiecare spre pizda mamii lui.

cam asta a fost cu noi
dar în timpul ăsta
celalalt din mine
te-a fugărit pân la romana
te-a dezbracat la curul gol
la curul ăla mic și alb
și a murit cu tine de gât
cu tine sufocată de mâinile
și tălpile mele

celălalt
într-o criză enormă de personalitate
s-a aruncat
fix în același timp în 
valurile de motoare.
și așa carnea ta
cu carnea lui 
s-au proțăpit
în văzut tuturor
ca ideal de viață.

hei tu

trăiești situații noi
îți legi sireturile cu același gând 
spre mâine
rupt de neputința 
urât mirositoare de pe talpă.

vomit cuvinte
vomităm cuvinte
asta aud
de la înaltul tip
comit cuvinte
le dorm sub perciuni
și apoi vreau să ți le spun
dar tu

aș vrea să nu
dar da
și mă gândesc 
sau poate nici n-o fac
cum unii
ațâță omul spunând 
că nu-i nimic
că totul e deșertăciune
și că se repetă ori de câte ori
e nevoie
fără să fie nevoie

cam cât de mult să cred 
în cuvinte
cum pot s-o fac

auzi
iubirea chiar nu există
m-am lămurit cu asta
sau există
dar e o nebuie să crezi
că iubirea e infinit
curată nebunie