de timpul petrecut la masă
de berea și de rimelul bocit
în urmă cu ani
sus la izvor
dar rămas
pe umărul drept
ca o poezie proastă
scrisă de contemporani
discuția fuse
ceva extrem de credibil
în care rolurile s-au dus
la perfecție.
până și natura
a pus punctul pe L
s-a pișat puțin pe noi
ne-a udat pentru
că așa
meritam
după care ca o flegmă-n vânt
ne-a lăsat să mergem
fiecare spre pizda mamii lui.
cam asta a fost cu noi
dar în timpul ăsta
celalalt din mine
te-a fugărit pân la romana
te-a dezbracat la curul gol
la curul ăla mic și alb
și a murit cu tine de gât
cu tine sufocată de mâinile
și tălpile mele
celălalt
într-o criză enormă de personalitate
s-a aruncat
fix în același timp în
valurile de motoare.
și așa carnea ta
cu carnea lui
s-au proțăpit
în văzut tuturor
ca ideal de viață.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu