sâmbătă, 5 septembrie 2015

tânc

țâncul acela de femeie
cu sânii potriviți
emană ceață
cu orice răsuflare. nu-i chip
să dai napoi
că pune mâna-n ceafa ta
te-nvârte-n cercuri mari pătrate
de minim patru ori
și-ți face vânt subtil
de pici cu nasu-n garduri.
și-acolo cum te afli
ea te întreabă
(așa în treacăt, nah)
ce-ai?!
(și-ți reproșează ludic)
că ești chiar neserios
nebun netrebnic
și că nu-ți pasă
de soarta lumii
si-a ei mai implicit.

soluții
detergenți și prafuri să te spele
n-ai să găsești
nici hărți, legende sau ghiduri
să te-ndrume
așteaptă iar
să-ți spun dar
pe nume.

despre poezia contemporană

băteam la snițelul de pui
când le explicam muritorilor
care e treaba cu poezia contemporană.
că pui puțin din asta
că bați puțin acolo
că te mai uiți pe geam
și iaca sentimentul
prăjit cu ou 
și toate cele.

niște cretini poeții aștia Clara
noroc că m-am scăpat
ca prin minune și de asta.
niște cretini
ce cred că sunt bolnavi de versuri
dar ei nu știu cum e să fii 
bolnav de tine.