vineri, 29 aprilie 2016

odă femeilor ce-și bat copii

femei
azi ridicați-vă din plapumi
lăsați-vă voi sexul
cel slab să zacă-n baie
și mâna puneți
pe micii neastâmpărați
deci cum ar fi pe
dracul

rupeți-le tot părul
ficatul să nu miște
dați-le foc la inimi
creierul
să se confiște

căci altfel
vinovate
de genocid firesc
veți fi considerate

sine suicid

se făcea că era
o zi superbă de marți
toată treaba asta cu trei ceasuri rele
nu a ținut niciodată la el
sau poate a ținut
dar mai mereu când îi venea în minte gândul că 
azi e marți
și e nasol
se cocoța pe nori
și-acolo sorbea liniștit
din ceea ce unii ar considera
țigara de după.

se făcea că era marți.
și-n casă strămoșească 
pe care verdeața începea să crească 
ca alunițele pe spatele femeii 
trecute de prima tinerețe
el mai avu un gând
să moară.
nu mai știa cine e-n casă
a cui ființă îi gătește ziua
ce voce de bărbat se zbate
ci doar că vrea să moară

așa că prins de calapodul
firii
el puse mâna pe-un cuțit
șă-și taie beregata.


era nespus de calm
căci propriul sânge
nu l-a înfricoșat
ci doar l-a fascinat.

și cum curgea în minte
nu-i venea nimic.
și se-ntreba
cum naiba îți zic toți
că-ți pare rău de tine
când săvârșești din astea
iar eu nu simt părerea
nici răul din fiinta-mi
ci doar plăcerea surdă
ce-mi curge pe covor.

ce idioți.

și-așa trecu covorul
din gri
în roșu crud

clara

încerc să mi te-aduc aminte
primăvara
prinsă în stolul lunii


ulcior

ulcior
ulcior de multe ori ulcior la apă
ulcior mă strig în urmă
din urma ieriului de azi
nu vreau nimic
căci nu vreau să ulcior
de multe ori
sătul de-atâtea ape
ulcior ulcior mă strig din urmă
și-așa cum stau ulcior ulcior
mă trec prin ape
n-am înțeles nimic
ulcior ulcior mă strig prin șoapte
ulcior ulcior mă scrise mama pe toaca
facerii de bine
blestem ulcior ulcior

gând 26

mie ce mi-am fost mereu și inamic
și-aviator spre aprigul desfăt numit iubire
nu mi-am iertat ceva de-am scris pe albii
gri maro și-albaștri
stângi pereți
m-am complicat
mi-am strâns din frângeri și-așa-nghenunchiat
cu cap plecat sub propriul paloș și paloșă de mine
m-am târâit
și n-am recunoscut
de-aceea poate stăpânul
sau cum l-om mai numi
destinul vreau să zic
potrivnic e că nu mă lasă să-nțeleg
ce gura mă-sii se întâmplă

sarmale

după o anumită vârstă
când crești ceva mai mare
și-ți dai prea bine seama
ce zace-ntre picioare

te-apuci să faci sarmale.

îți cauți un lighean
cel mai frumos lighean
să strălucească-n soare
mai bine de un an
să fie colorat
să aibă dungi
sau flori
căci dacă ai lighean
pe urmă poți să mori.

apoi pe rând
arunci în el
cum poți
tot ce prin jur ai strâns.

și nu uita
un lucru
să fii varză murată
căci vița cea de vie
n-ajunge orice fată.


rodica

nu-i casnică din fire
dar să ridice mâna-n pod
cin' știe adevărul.

nu-i casnică din fire
nu-i place viața
surprinsă
dar de alții
îi place extrem de mult
să creadă-n revelații

și când o prinde
pe revelație de umăr
o strânge-n sânii mari
mai bine de o lună.

și-o ține strâns
n-o lasă
să mai respire, soro
căci asta-i realitatea
ce mai încoace-ncolo

viorel și actul sexual

actul sexual
ca fiecare ținere de mână
îl completa în toată viața asta

căci se gândea ca la ceva firesc
un soi de poezie mută
un soi de am ceva să-ți spun
dar hai
te rog ghicește
îți spun așa și așa
și pe dincolo.

ia zi
ghicești.

dar asta-i tot
'nțelegi

mai mult de-o poezie
spusă șoptit
pe întuneric
să-și bage piciorul stâng
dacă era.