și-aviator spre aprigul desfăt numit iubire
nu mi-am iertat ceva de-am scris pe albii
gri maro și-albaștri
stângi pereți
m-am complicat
mi-am strâns din frângeri și-așa-nghenunchiat
cu cap plecat sub propriul paloș și paloșă de mine
m-am târâit
și n-am recunoscut
de-aceea poate stăpânul
sau cum l-om mai numi
destinul vreau să zic
potrivnic e că nu mă lasă să-nțeleg
ce gura mă-sii se întâmplă
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu