sâmbătă, 28 noiembrie 2015

autobuzul 123

clara
am să-ți scriu niște gânduri
ca cărtărescu.
în autobuzul 123
apa e a doua stare de a fi zilele astea
dar
în autobuzul 123
în ziua aia m-am gândit mult la tine.
(exagerez din nou
nu mult ci doar acolo cât să te ajungă blestemele sughițului)
m-am gândit la tine până l-am văzut pe el
băiatul cu fes ciudat cu toate că băiatul cu fes ciudat
nu are fes ciudat
(ce inepție)
băiatul cu fes ciudat își mușcă buzele
și uite-așa pieliță cu pieliță se devorează
gândindu-se și el la cine știe ce clara de-a lui
și uite-așa respirație cu respirație speră că
ceva bun din toate astea va gusta și el pîna la urmă.
în autobuzul 123 nu era loc de poezie, nici de proză
nici de vreun ac în vreo căruță
pentru că în autobuzul 123...

îi sună telefonul

da! ajung acum și poate niciodată
sunt pe peron, sunt cel cu față mată
și fes ciudat, mai colorat și acru
sunt obosit și tot ce scuip e sacru
e amuzant ce-mi spui 
că n-ai dormit de-o lună
am fes ciudat, dar și o karmă bună.
sunt leu, balanță, rac și gemeni totodată
mă vărs în mintea-ți plată
de fată ordonată.

în autobuzul 123 mi-am petrecut ultimii ani din viață
și ce e mai ciudat că mi-am petrecut ultimii ani din viață
alături de băiatul cu fes ciudat
și negricios la față
în timp ce el
pruncul de el
acolo se născuse.
băiatul ăla care nu fusese niciodată supărat
băiatul ăla ce se recomandă colorat și cu fes ciudat
viitoarei lui Rodica sau Violeta
da
vor trăi copii la infinit
și vor găti borș de sfeclă
și miel de paști
vor trăi o mie de ani veseli
înecându-se și încălzindu-se de
fesul ăla ciudat care i-a unit pe peron
stânga Tineretului.