duminică, 6 decembrie 2015

alină-mă

degetul ăla mic
al tău ce nu mai aparține acestei lumi
sper că-i la locul lui.
sper ca atunci când fi-va ca să mor
ca să mă prăpăpesc și să împrăștii tot ce am
în lacrimile pizdelor ce chipurile m-au iubit
să mă săruți cu el
și să declami ca petru:
habar nu am ce e cu el
și cine fuse.

iar eu ți-oi mulțumi cu vinețeala mea.