luni, 25 ianuarie 2016

habar

să nu crezi că nu știu 
că încă ești aici
te văd
și-ți simt puls
după puls
cum cazi spre mine

duminică, 17 ianuarie 2016

cinci

vinerea
(așa cum spune mama)
e ziua-mi norocoasă
din cele șapte lăsate 
de-acel prea obosit
amabil creator.
e ziua dorului mărut
a strângerii de gât
cu-nghițituri mărunte
a prostului meu scris
a nervilor, a jalei ce-mi apasă pieptul.
vinerea e ziua când sunt la fel
dar parcă la n-șpe milioane
de ani lumină
distanță de ce-am fost.
tot vinerea aș putea să spun că am cunoscut
fiecare femeie ce-am iubit
și o, doamne
eu le-am iubit pe toate
tot vinerea am plâns
nu prima data
(sau poate prima dată când a contat)
vinerea așa cum e firesc
și cum noi ca oameni nătângi
și blegi credem în clișee
circularitate și univers
aș putea să mor
(vorbesc cam des de moarte în ultima vreme)
sau să mă-nsor.
ai suferi, nu?
ai suferi să știi că mă-nsor
și că te bucuri de fapt de fericirea mea
ai suferi, nu?
dar atunci gândește-te
că e vineri și că e ziua mea norocoasă
și că putea fi mai rău
că putea fi rece și delăsător
și că așa inert tu chiar nu m-ai putea plânge


601

legenda spune
că pe autobuzul 601
îl aștepți de ți se lungesc picioarele
și-orice piticanie
sau creață ce-aranjat cu administratora
căminelor de studenți să viețuiască singură între
doi pereți un geam și-o ușă
se transformă într-un uriaș în mintea
și-nchipuirile colegilor de școală.

autobuzul 601 vine pentru unii
destul de greu
dar pentru alții
(pentru mine)
autobuzul 601 e un destin
sau cel puțin așa a fost până azi
până acu două ore când mi-a degerat curul și m-am compătimit
neîncetat de ce doamne, dumnezeule și sfântule mărite
am mai mâncat doi hotdogi când știu că nu mai vreau
că nu mai vreau că sunt sătul de tot și toate și astă viață
și de frig, că tre să fie frig, dar parcă e prea frig și stop.


autobuzul 601
vine pentru unii destul de
greu, dar astăzi parcă mult prea prea


să vă fut

să vă fut
atât vă spun.
și nici măcar n-aș face-o pân la capăt
doar să vă fut
și-atât
neterminat
ca să vă strig în gura mare
cât sunteți de căcat.

să vă fut
atât
și nici măcar n-aș face
doar aș vorbi la telefon
aș sta pe net
în timp ce voi ați aștepta
să-mi lepăd oful

să vă fut
atât
și chiar nu v-aș atinge
v-aș delăsa la marginea pădurii
și-acolo să v-apuce frica

da, să vă fut
cu-orașele hidoase
cu zgomotul celestru
cu inimile moarte
cu stâlpii moi din viața-mi
da, să vă fut
să nu v-ajungă ziua