reflex(i)e

adesea m-am întrebat

(între cei doi ochi ai mei)

dacă iubirea are picioare scurte

sau de câte 

(Doamne iartă-mă)

ori ar merge ea la apă 

de s-ar crăpa în patru

ca buturuga mică.

pen' că

gândesc 

(și nu mereu sau des, ci chiar răruț)

că-i greu să tot transpiri săruturi

sau sfâșieri de carne.

cât

(Doamne iartă-mă)

s-o ducă și pe ea Pământul

cât s-o mai țină 

sufletele-n priză

cât s-o mai suportăm

să ne distrugă-n pripă.

dar nu-mi răspund.

mă cert așa

în creieri și crâșneli
și-apoi

m-arunc din nou în paturi

s-o simt ca-n mii de veacuri.