nu mai găsesc variante prin care
aș putea renunța. și-am început să citesc.
am crezut că citind din ce în ce mai mult, voi muri
din ce în ce mai repede. eroare, păpușă. cu fiecare
citire, cu atât mai multă spaimă și mai puțin
sfârșit. apoi m-am gândit că dacă o să atrag
blesteme și lacrimi asupra mea, cândva
undeva rapid voi fi înecat în ură și disperare.
eroare, păpușă, din nou. doar deltă în jurul meu.
trebuie să fi fost tâmpit să fi amânat atât de mult timp
pierdutul în numele inovației. dar într-o zi
pe când adunam praf din fața porții cu numărul patrușapte
și-l lăsat să pice-n vântul inexistent de august
porumbelul zburător sau mai exact înaripata aia obosită
care s-a căcat pe mine cu tot ce e mai bun în lumea asta
mi-a arătat calea. calea aia. nu te joci.
calea, păpușă, e să nu faci nimic. să nu aștepți, să nu te chinui, nici măcar să nu
te gândești, pentru că așa te pierzi mult mai repede.
mori doar fiind. cool, păpușă, nu?
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu