dar am fost atât de slab la limbi
străine în viața asta
că tot ce transmite cântărețul
printre trosnete de lemne arse
pare pentru mine singurul din lumea mea
un murmur tâmpit și-un plâns
chinuit și pe jumătate fals.
ce-i drept nici n-am răbdare.
aș vrea să dorm, dar sunt sigur că tu
nu înțelegi asta. nu te condamn. fiecare
în sinea lui e absorbit de el și de durerile care
par capitale. durerile nu sunt capitale. nu sunt capitale
nu pentru că așa spun eu lânga latte-ul ăsta
contrafăcut, ci pentru că sigur, sigur, în sinea ta
ai simțit și tu la un moment dat că timpul
și pizda mamii noastre le șterge pe toate.
așa a fost de când a apărut celula și-așa va fi
atât timp cât voi fi în ea închisă.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu