să adoarmă.
să doarmă vecii
să-și doarmă tot dorul
și larma din frunte
să-și doarmă șarmantic
tot spectrul lăuntric.
dar nu.
atunci chiar pe loc
simți că azi nu se mai putea.
să se odihnească
cum se odihnea
azi după ce
lăsase și ultimele
două picături de sine
în poala celei
ce-l prindea de mână
de ceafă și izmene
cu gesturi calculate
din bolțile căzute
azi e ziua.
și dacă e ziua
nu are cum să fie noapte.
deci fără somn.
a dat drumul la gaz
a scuipat de două ori
în sân(al lui)
cu scânteiri de cămin studențesc
și crețe atotștiutoare
și-n alte două secunde
întregul bulevard
al artelor transcenTALE
erau pictate în sufletu-i
albastru
căci mai mereu era
un pic carmin la interior
dar blu intens-marin din cale-afară.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu