și frig îmi e în creieri
când cred că nu-i nimic
să-mi apere putința.
și mă gândesc că nu-s
că-i abur și nici că abur nu-i.
și că în loc de frunze-s cai
și-n loc de scutece ținuturi
și-n loc de pulpe
diavoli
și-n loc de diavoli
dumnezei
iisuși și sânge mort
lipsit de apă și durere. și-n loc de eu
ești tu, dar care tu că tu ești mort
că ce e mort e viu mereu
dar viu în ochii cui că nu-i pământ să țină
ce mi-e dat să văd când știu că eu nu văd
și nu miros. și-n principal un infinit neant
aliniat în coasta-mi și-n pierita minte
ce târâie spre voi spre toți cei ce nu sunteți ce-ați vrea să fiți
măruntaie de gând și șoaptă
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu