cu frunțile lor late
și măruntaie șchioape
sărbătoresc tacit căderea în păcat
mecanic
își întind cu toții
(și n-ar lipsi niciunul)
ofrandele lor fructe
ca generații
mii
prin alte generații
să pice-n alungare
și-așa devine primăvara ceva grotesc
ne răstingnim an de an
ne scuipăm sufletele de clopote
ne bem oțetul sfânt
ne futem pe el mir
și sperăm
la viața de apoi
ce blasfemie!
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu